Trash the dress la Jurassic Coast

Foto nunta in Baia Mare – Alexandra & Razvan

Locatie nunta Castel Transilvania

Fotografie cununie civila – Cristina & Damian

Sesiune foto dupa nunta – Denisa si Bogdan

 

Fotografie de nunta in Sucevita – Denisa si Bogdan

Fotograf de nunta in Cluj – Mihaela si Daniel

Locatie: Marion Cluj

Coafor: Vestige

 

Fotografie nunta in Blaj – Larisa + Valentin

Restaurant : La Popa

Fotografii nunta – Mariana si Cosmin

Locatie:  Hotel Grand Tg. Mures

Fotografii din ziua nuntii – Paula + Kervin

Locatie – Marion

Videograf: iframe

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Stau la răcoare sub o pânză albă, alături de două siluete încă lipsite de substanță. El
și Ea, dar fără inima care bate în interior, un alb și un negru gata de ceremonie.
Gâdilat de soare și de vânt, viitorul lor le transmite emoția și ei râd, sub degete de
soartă, imprimate pe geamuri ca o față de copil curioasă de tot ce înseamnă viață.
Când îi surprind forma, ea are stele la ureche și un univers în gând, spre care
aleargă fără să obosească și fără frică. Sunt poeți care vorbesc de fericirea din
palme, sau dintre brațe, dar ei i se citește, cu tot cu metafore, în felul în care ridurile îi
sunt văi de râs și trecători de împlinire, un peisaj de frumusețe, pe o față de femeie
regăsită în propria poveste.
Am alergat în urma lor pe glob, prin povești de limbă și tradiții, pe tivuri de sari senin
ca expresia de mamă și centuri și catarame trainice ca ideea de familie. Tăcută ca
ochii căprui, zbuciumată ca violetul florilor din buchet, i-am urmat printre priviri de
străini care s-au transformat în familie și familie care s-a metamorfozat ca să includă
noi amintiri.
Aparatul nu simte căldură, nu pulsează ca o inimă și nu strânge ca niște brațe, dar
vede tot. Și la un moment dat, declanșează doar împins de un deget de fotograf care
simte căldura oamenilor din jur. M-am lăsat prinsă de emoția spionului ce ghicește
intensitatea apăsării mâinii ei peste inima lui, ca un mesaj prin atingeri, și mi-am
văzut reflectată imaginea în ochi curioși de copilă care se bucură parcă de un
moment magic, din povești.
S-au ascuns de mine unul în altul, între mâini împletite peste mâini, peste corpuri și
peste bucurii, dar i-am regăsit între degete răsfirate cât să cuprindă tot, tot, tot ce
sunt și devin azi, și iar devin, în ziua când vor repeta jocul de a se dedica unul altuia.
Dansează și nu se aud vorbe, se aud gânduri care dansează și ele, de la corp la
corp, de la fericire la fericire, de la urare de prieten la dorință de părinte.
Am pus stop la fiecare joc, la expresii de oameni care nu pot să se oprească din
sărbătorit, târziu în noapte, încă puțin și iar, la lumină de artificii și licăr de ochi și
râset plin, de copil aruncat spre cer și suflet plin, de îndrăgostit ajuns acasă.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus se scriu în umbre și în culori pe care nu le-am
visat, dar așa pare, printre oameni de departe, aduși aproape și un aproape care din
acea zi înseamnă familie, ca într-o fotografie de poveste.

Fotografie de nunta si eveniment – Adriana + Daniel

Locatie: Popas Turistic Bucovina

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …

…stau între liniile unui secundar ce măsoară ziua, le dă ritm poveștii și face un
compromis între trecere și premoniție. Cu palete de roz și albastru, ei se grăbesc de
la cameră plină la inimă plină și se ascund de ploi sub un curcubeu de prezent.
Ești AZI pentru mine, dar ești și MÂINE și fiecare zi care urmează, nu o să îți uit pașii
pentru că mi-au lăsat urme pe așteptări, asta își spun, sau mi se pare, că poate doar
își spun Bine ai venit. Îi urmăresc, de dincolo de picuri pe ferestre, ca voaluri de cer
venit să petreacă, în căderea inevitabilă unul spre altul și spre viitor.
De la mâini de prieteni, strânse ca felicitare, la mâini de părinți, strânse ca
binecuvântare, ascult cum ziua se trezește la viață și își începe drumul. În stilul unui
timp trecut, adus ca nou și ce sună a măiestrie, pare o metaforă bună pentru inima
care le bate în piepturi mai tare azi. Și îi surprind printre momente, pași pe apă și
funde de ceremonie, într-un loc de compromis care nu compromite zâmbetele.

De la braț de tată la brațe de iubit, ea trece ca o copilă de la poveste la realitate. Și îi
stă alături, senină, un vas cald pentru iubirea pe care el o revarsă spre ea, cu o
inocență rescrisă în atingeri timide și săruturi pe frunte. Se închid între uși de realitate
proprie, legați de promisiuni șoptite printre bucle și îi regăsesc atunci când râd, parcă
întorși la petrecere dintr-o călătorie în care timpul le-a întins covor roșu spre viitor.
Mă retrag cu obiectivul spre ochi de copii, pentru că acolo se rescrie fericirea, în cel
pur mod și cu cele mai vii culori. Numele de pe liste prind contur și familia are
aceeași voce, în orice cadru, o limbă străveche cu vocale plânse de emoție și
consoane legate de urări, pentru ei doi. Dar ei nu se mai numără ca două ființe, ci ca
o istorie, un corp și o destinație.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, presărate în imagini, într-o fotografie
de poveste.

Fotografie din ziua nuntii – Oana si Alex

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt despre cum pe umerașe, pe lângă alb, atârnă șiraguri întregi de dorințe care azi
s-au împlinit. În detalii de alb, roz, perle, auriu pe ceară și delicatețe, în reflexii de
ființe întregite de așteptare, eu nu spun nimic, pentru că le-aș deranja fuga după
colțuri în castel.
Nu am spus nimic când umbrele testau pantofii albi, nimic când florile păreau că
înfloresc înviorate de zâmbete largi și lumină de cer încă senin. Apoi ploua, dar
numai ca să prindă rădăcini fericirea asta într-o zi de poveste.
Poveste spusă în pași fugind spre pregătire, și degete de mamă făcând minunile
dintotdeauna. Iar ea, în alb și miraje de voal, își cheamă visele, încearcă și umbre și
lumină, ca să audă cum nerăbdarea de a-l vedea sună la fel în orice loc.
Am respectat tăcerea, ce a stat strânsă în mâna tatălui ei, între emoție și putere,
când a așteptat-o, ca un refugiu de mândrie, din nou sub aripa sa protectoare. A
protejat-o de ploaie, dar o duce mai departe spre cineva care o va proteja de tot și
toate, iar zâmbetul ei îi spune că va fi bine, e fericită și drumul ăsta nu e de la o
familie la altă familie, ci spre una mai mare.
Iar pe drum plouă, apoi e soare, ca o viață de om, rezumată într-o prognoză nebună,
frumoasă și imprevizibilă. Iar când îl găsește, după uși sacre și lumini filtrate de
ferestre cât pentru giganți, îi zâmbește, deschis, cald, ca o promisiune făcută la
adăpostul nopții. Îi spune, fără ca eu să aud, că mâna lui a salvat-o, dar fără unelte
ascuțite, doar cu degete gentile și putere ce îi radiază din vene până la inima ei.
Au tăcut picăturile de ploaie, înlocuite cu petale, și cărămizile înghesuite într-un tipar
de cetate veșnică, și urmele de lacrimi și cele de pași, și inima pe care o poartă ea
pe mână și de acum bate și pe mâna lui, într-un cerc așezat cu grijă și dedicare.
Sunt cuvinte rămase pe plicuri, pe măști drăguțe, pe fețe cunoscute și fulgi de tort,
respuse apoi, doar de ei, unul altuia. Sub voal și sub cupole de castel și sub nori și
sub cer și trimise în univers, spre un viitor care îi așteaptă exact așa, mână în mână,
maturi, mândri și neobosiți chiar și când răsăritul le cere încă să mai danseze, tot să
danseze.
Cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, colorate, într-o fotografie de poveste.

 

Eng

 

The words I never said…

Are about how on hangers, over white, you find rows of wishes fulfilled today. In
details of purity, pink, pearls, gold in wax and delicacy, in reflections of beings
waiting, I say nothing, for I would disturb their hide and seek in castle corners.
I wa silent when the shadows tried on white shoes, silent when flowers bloomed
washed by smiles and light pouring inside from still clear skies. Then it rained, but
only for the happiness to grow roots inside this fairy-tale day.
Tale told by steps chasing completion, and a mother’s fingers working magic as
always. And her, in white halo and veil mirages, calls out to her dreams, tries on
shadows and light both, to hear how the impatience to see him sounds the same no
matter where.
I respected the silence gathered inside the father’s hand, next to emotion and
strength, when he waited for her, like a refuge of pride, again under his protective
wing. He kept her safe from the rain, but takes her to someone who will protect her
from everything and everyone, and her smile tells the father she’ll be fine, she’s
happy and this road leads not to another family, but to a larger one.
It rains on the way, and then the sun comes out, like a human life, a crazy, beautiful,
unpredictable prognosis. And when she finds him, behind sacred doors and filtered
light from windows built for the giants, she laughs, warm and open, like a promise
made by the cover of night. She tells him, without me hearing, that his hand saved
her, without sharp tools, only with gentle touches and strength radiating from his
veins to her heart.
The raindrops fell silent, replaced by petals, and the pattern of bricks gathered closer,
and the tear trails and the steps trails too, and the heart she carries around her wrist
beats now on his hand too, in a band placed there with care and dedication.
There are words resting on envelopes and cute masks, on familiar faces and cake
frosting, and retold by them, only to each other. Under veils and castle towers and
under the fussy clouds and the whole sky, and they send them to the universe, proud
and restless, even as the sunrise demands another dance, always another dance.
All the words I never said are sitting there, coloured, in the visual storytelling of this
fairy-tale wedding.

 

 

Fotografie din ziua nuntii – Brandusa si Mihai

 

 

Fotogrfie din ziua nuntii

Fotografie din ziua cununie civile – Diana si Cosmin

 

Ziua nuntii – Roxana + Robi –  sneak peek

Locatie: Golden Tulip Cluj

Fotografie din ziua nuntii – Ina si Ionut

Locatie: Aroma

Video: AV-Weddings