Foto nunta Motel Gilau – Cristina & Damian

Locatie eveniment: Motel Gilau

Muzica: DJ Mini

Fotografie: Haitonic Liana

Fotografie nunta Medias

Videografie: AV-Weddings

Fotografie de nunta si eveniment Cluj – Roxana si Razvan

Videografie: AV-Weddings

Locatie eveniment: Restaurant daVinci

Fotograf de nunta Cluj – Cristina si Vlad

locatie restaurant: Grand Hotel Italia

Foto nunta in Baia Mare – Alexandra & Razvan

Locatie nunta Castel Transilvania

Fotografie din ziua nuntii lui Vadim cu Oana

Locatie restaurant: Grand Hotel Italia

Fotografie de nunta in Sucevita – Denisa si Bogdan

Fotograf de nunta in Cluj – Mihaela si Daniel

Locatie: Marion Cluj

Coafor: Vestige

 

Fotografie de nunta in Cluj

Locatie: Wonderland Resort Cluj

 

Fotografii din ziua nuntii – Paula + Kervin

Locatie – Marion

Videograf: iframe

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Stau la răcoare sub o pânză albă, alături de două siluete încă lipsite de substanță. El
și Ea, dar fără inima care bate în interior, un alb și un negru gata de ceremonie.
Gâdilat de soare și de vânt, viitorul lor le transmite emoția și ei râd, sub degete de
soartă, imprimate pe geamuri ca o față de copil curioasă de tot ce înseamnă viață.
Când îi surprind forma, ea are stele la ureche și un univers în gând, spre care
aleargă fără să obosească și fără frică. Sunt poeți care vorbesc de fericirea din
palme, sau dintre brațe, dar ei i se citește, cu tot cu metafore, în felul în care ridurile îi
sunt văi de râs și trecători de împlinire, un peisaj de frumusețe, pe o față de femeie
regăsită în propria poveste.
Am alergat în urma lor pe glob, prin povești de limbă și tradiții, pe tivuri de sari senin
ca expresia de mamă și centuri și catarame trainice ca ideea de familie. Tăcută ca
ochii căprui, zbuciumată ca violetul florilor din buchet, i-am urmat printre priviri de
străini care s-au transformat în familie și familie care s-a metamorfozat ca să includă
noi amintiri.
Aparatul nu simte căldură, nu pulsează ca o inimă și nu strânge ca niște brațe, dar
vede tot. Și la un moment dat, declanșează doar împins de un deget de fotograf care
simte căldura oamenilor din jur. M-am lăsat prinsă de emoția spionului ce ghicește
intensitatea apăsării mâinii ei peste inima lui, ca un mesaj prin atingeri, și mi-am
văzut reflectată imaginea în ochi curioși de copilă care se bucură parcă de un
moment magic, din povești.
S-au ascuns de mine unul în altul, între mâini împletite peste mâini, peste corpuri și
peste bucurii, dar i-am regăsit între degete răsfirate cât să cuprindă tot, tot, tot ce
sunt și devin azi, și iar devin, în ziua când vor repeta jocul de a se dedica unul altuia.
Dansează și nu se aud vorbe, se aud gânduri care dansează și ele, de la corp la
corp, de la fericire la fericire, de la urare de prieten la dorință de părinte.
Am pus stop la fiecare joc, la expresii de oameni care nu pot să se oprească din
sărbătorit, târziu în noapte, încă puțin și iar, la lumină de artificii și licăr de ochi și
râset plin, de copil aruncat spre cer și suflet plin, de îndrăgostit ajuns acasă.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus se scriu în umbre și în culori pe care nu le-am
visat, dar așa pare, printre oameni de departe, aduși aproape și un aproape care din
acea zi înseamnă familie, ca într-o fotografie de poveste.

Fotografie de nunta Aroma,Cluj – Adina + Alex

Locatie: Aroma Restaurant

 

 

Restaurantul Aroma din Cluj-Napoca a fost mereu una din locatiile mele preferate pentru evenimentele pe care le-am fotografiat!

Aici puteti sa urmariti cateva fotografii reprezentative de la nunta lui Adina si Alex. Mirii au avut cununia in incinta restaurantului Aroma, alaturi de familie si prietenii apropiati.

Emotiile si bucuria cu care acestia si-au unit destinele, au facut deliciul acestor frumoase momente pe care le-am imortalizat!

Fotografie de nunta in Cluj-Napoca – Flavia si Jochen

 

Locatie: Vila Tusa

Video: AV-Weddings

 

 

Fotografie din ziua nuntii – Gabriela & Vlad

Locatie: Aroma

Videografie: AV-Weddings

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt despre felul ei de a fi, de frumoasă adormită ce își primește culorile pe pleoape
în spectre de lumină și apoi râde, de răsună cristalul paharelor și se zbat între ele
paginile de carte veche și cuminte de pe rafturi.
Nu am vorbit despre cum are ursitoare vesele, ca zilele de toamnă blânde, ce îi
poartă voalurile de emoție, până o găsește el. Iar el o găsește tot zâmbind, gata să
zboare cu el, ca o linie desenată cu scop, pe o foaie texturată.
Am tăcut când culorile pastelate ale florilor și ale liniștii dintre ei s-au auzit în toată
casa, când el o ținea posesiv și ea accepta, fericită, că de acum se vor prezenta ca
două figurine sculptate una lângă alta mereu.
M-au privit tot timpul cu deschidere, ca cerul cu stele de pe umerii ei, ca palmele
deschise pline de trifoi proaspăt, norocos și gingaș. În contrast cu vechimea pielii de
pe cărți sfinte și a lemnului din icoane ce le ascultă în ecouri jurămintele.
I-am spus că baloanele nu sunt pline de aer, ci de dorințe și îmi râde în obiectiv
pentru că azi și ea crede în povești, când are lângă ea mici zâne în albastru de cer și
un prinț ce i-a așezat o altă inimă pe degete, doar a lui și doar pentru ea.
Nu am spus nimic despre cum râsul lui e doar pentru ea și niciodată pentru aparat,
despre cum mâna lui o atinge ca să se asigure că e acolo și ea îl strânge ca să îi
spună că Da, da sunt! Și ești.
Am tăcut, ca dansul dintr-o seară ce părea de bal, desprins din desene vechi, cu un
sărut pe mână și valuri de dantelă și voal, să se disipe prin aer, să însuflețească
frunzele din părul ei, cățelușii purtători de drăgălășenie și cerul deschis la propuneri
secrete și promisiuni.
Când artificiile s-au stins, când pașii nu s-au mai auzit și horele s-au oprit, zâmbetele
s-au dus la culcare și ei au plecat spre apus, spre propria poveste, mi-am dat seama
că nu trebuia să spun altceva.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, într-o fotografie de poveste.

 

Eng

 

The words I never said…

Are about the ways she is, like a sleeping beauty receiving her colours on her eyelids
in spectres of light and how she laughs, making the crystal sing and old books pages
ruffle on shelves.
I never spoke about how her joyous fairies, like autumn gentle days, carry her veils of
emotions, until he finds her. And he does, smiling still, ready to fly away with him, like
a line drawn with purpose on a textured page
I stayed silent when the pastel nuances of flowers and their silence resonated inside
the house, when he kept her possessively close and she accepted, with joy, that from
now on they’ll show themselves as two sculpted figurines, one beside each other
forever.
They looked at me with open souls, like the sky of freckled stars on her shoulders,
like palms keeping safe fresh clovers, lucky and frail. In contrast with the hardened
leather of old holly books, and wise icons that hears their vows echoing.
I told her balloons aren’t filled with air, but wishes and she laughs to my camera
because today she believes in fairy tales, with pixies in blue next to her and the price
that placed another heart on her fingers, his and just for her.
I said nothing about how he smiles only for her and never for the picture, about how
his hand touches her to make sure she’s real and she touches back to say yes, I am,
you are too.
I was silent, for the dance torn from a story page, with a hand kiss and waves of lace
and veil, to spread over the night, to breathe life into the leaves from her hair, and the
cuteness in the pair of puppies, and the night sky, bearer of secrets and promises.
When the fireworks fell dark, when the steps went quiet and the dance went to sleep,
along with the smiles and their ride into the sunset, towards their own story, I realised
there was nothing else left to say.
And all the words I never said are in the visual storytelling of this wedding.

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt despre cum pe umerașe, pe lângă alb, atârnă șiraguri întregi de dorințe care azi
s-au împlinit. În detalii de alb, roz, perle, auriu pe ceară și delicatețe, în reflexii de
ființe întregite de așteptare, eu nu spun nimic, pentru că le-aș deranja fuga după
colțuri în castel.
Nu am spus nimic când umbrele testau pantofii albi, nimic când florile păreau că
înfloresc înviorate de zâmbete largi și lumină de cer încă senin. Apoi ploua, dar
numai ca să prindă rădăcini fericirea asta într-o zi de poveste.
Poveste spusă în pași fugind spre pregătire, și degete de mamă făcând minunile
dintotdeauna. Iar ea, în alb și miraje de voal, își cheamă visele, încearcă și umbre și
lumină, ca să audă cum nerăbdarea de a-l vedea sună la fel în orice loc.
Am respectat tăcerea, ce a stat strânsă în mâna tatălui ei, între emoție și putere,
când a așteptat-o, ca un refugiu de mândrie, din nou sub aripa sa protectoare. A
protejat-o de ploaie, dar o duce mai departe spre cineva care o va proteja de tot și
toate, iar zâmbetul ei îi spune că va fi bine, e fericită și drumul ăsta nu e de la o
familie la altă familie, ci spre una mai mare.
Iar pe drum plouă, apoi e soare, ca o viață de om, rezumată într-o prognoză nebună,
frumoasă și imprevizibilă. Iar când îl găsește, după uși sacre și lumini filtrate de
ferestre cât pentru giganți, îi zâmbește, deschis, cald, ca o promisiune făcută la
adăpostul nopții. Îi spune, fără ca eu să aud, că mâna lui a salvat-o, dar fără unelte
ascuțite, doar cu degete gentile și putere ce îi radiază din vene până la inima ei.
Au tăcut picăturile de ploaie, înlocuite cu petale, și cărămizile înghesuite într-un tipar
de cetate veșnică, și urmele de lacrimi și cele de pași, și inima pe care o poartă ea
pe mână și de acum bate și pe mâna lui, într-un cerc așezat cu grijă și dedicare.
Sunt cuvinte rămase pe plicuri, pe măști drăguțe, pe fețe cunoscute și fulgi de tort,
respuse apoi, doar de ei, unul altuia. Sub voal și sub cupole de castel și sub nori și
sub cer și trimise în univers, spre un viitor care îi așteaptă exact așa, mână în mână,
maturi, mândri și neobosiți chiar și când răsăritul le cere încă să mai danseze, tot să
danseze.
Cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, colorate, într-o fotografie de poveste.

 

Eng

 

The words I never said…

Are about how on hangers, over white, you find rows of wishes fulfilled today. In
details of purity, pink, pearls, gold in wax and delicacy, in reflections of beings
waiting, I say nothing, for I would disturb their hide and seek in castle corners.
I wa silent when the shadows tried on white shoes, silent when flowers bloomed
washed by smiles and light pouring inside from still clear skies. Then it rained, but
only for the happiness to grow roots inside this fairy-tale day.
Tale told by steps chasing completion, and a mother’s fingers working magic as
always. And her, in white halo and veil mirages, calls out to her dreams, tries on
shadows and light both, to hear how the impatience to see him sounds the same no
matter where.
I respected the silence gathered inside the father’s hand, next to emotion and
strength, when he waited for her, like a refuge of pride, again under his protective
wing. He kept her safe from the rain, but takes her to someone who will protect her
from everything and everyone, and her smile tells the father she’ll be fine, she’s
happy and this road leads not to another family, but to a larger one.
It rains on the way, and then the sun comes out, like a human life, a crazy, beautiful,
unpredictable prognosis. And when she finds him, behind sacred doors and filtered
light from windows built for the giants, she laughs, warm and open, like a promise
made by the cover of night. She tells him, without me hearing, that his hand saved
her, without sharp tools, only with gentle touches and strength radiating from his
veins to her heart.
The raindrops fell silent, replaced by petals, and the pattern of bricks gathered closer,
and the tear trails and the steps trails too, and the heart she carries around her wrist
beats now on his hand too, in a band placed there with care and dedication.
There are words resting on envelopes and cute masks, on familiar faces and cake
frosting, and retold by them, only to each other. Under veils and castle towers and
under the fussy clouds and the whole sky, and they send them to the universe, proud
and restless, even as the sunrise demands another dance, always another dance.
All the words I never said are sitting there, coloured, in the visual storytelling of this
fairy-tale wedding.

 

 

Fotografie de nunta – Adi + Adina

Locatie: Cort Eden, Sucevita

Decoratiuni: Lovely Weddings