Poze de la nunta lui Carmen si Aurelian

Locatie: Restaurant Wonderland

Fotografie cununie civila – Cristina & Damian

Fotografie din ziua nuntii in Cluj – Anamaria si Zsolt

Locatie: Restaurant Stil

Videografie: AV Weddings

Fotografie de nunta in Sucevita – Denisa si Bogdan

Fotografie de nunta in Cluj-Napoca

 

Fotografie de nunta Blaj

 

Fotograf de nunta in Cluj – Mihaela si Daniel

Locatie: Marion Cluj

Coafor: Vestige

 

Fotografie de nunta in Cluj

Locatie: Wonderland Resort Cluj

 

Fotografie de nunta Cluj – Loredana si Sergiu

Locatie: Marion

 

Fotografie nunta in Blaj – Larisa + Valentin

Restaurant : La Popa

Fotograf nunta – Emma + Tudor

Machiaj: Sublime Lashes Boutique

Locatie sesiune foto din ziua nuntii: Restaurant Livada

Locatie party: International Ballroom

 

Fotografii nunta – Mariana si Cosmin

Locatie:  Hotel Grand Tg. Mures

Fotografii din ziua nuntii – Paula + Kervin

Locatie – Marion

Videograf: iframe

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Stau la răcoare sub o pânză albă, alături de două siluete încă lipsite de substanță. El
și Ea, dar fără inima care bate în interior, un alb și un negru gata de ceremonie.
Gâdilat de soare și de vânt, viitorul lor le transmite emoția și ei râd, sub degete de
soartă, imprimate pe geamuri ca o față de copil curioasă de tot ce înseamnă viață.
Când îi surprind forma, ea are stele la ureche și un univers în gând, spre care
aleargă fără să obosească și fără frică. Sunt poeți care vorbesc de fericirea din
palme, sau dintre brațe, dar ei i se citește, cu tot cu metafore, în felul în care ridurile îi
sunt văi de râs și trecători de împlinire, un peisaj de frumusețe, pe o față de femeie
regăsită în propria poveste.
Am alergat în urma lor pe glob, prin povești de limbă și tradiții, pe tivuri de sari senin
ca expresia de mamă și centuri și catarame trainice ca ideea de familie. Tăcută ca
ochii căprui, zbuciumată ca violetul florilor din buchet, i-am urmat printre priviri de
străini care s-au transformat în familie și familie care s-a metamorfozat ca să includă
noi amintiri.
Aparatul nu simte căldură, nu pulsează ca o inimă și nu strânge ca niște brațe, dar
vede tot. Și la un moment dat, declanșează doar împins de un deget de fotograf care
simte căldura oamenilor din jur. M-am lăsat prinsă de emoția spionului ce ghicește
intensitatea apăsării mâinii ei peste inima lui, ca un mesaj prin atingeri, și mi-am
văzut reflectată imaginea în ochi curioși de copilă care se bucură parcă de un
moment magic, din povești.
S-au ascuns de mine unul în altul, între mâini împletite peste mâini, peste corpuri și
peste bucurii, dar i-am regăsit între degete răsfirate cât să cuprindă tot, tot, tot ce
sunt și devin azi, și iar devin, în ziua când vor repeta jocul de a se dedica unul altuia.
Dansează și nu se aud vorbe, se aud gânduri care dansează și ele, de la corp la
corp, de la fericire la fericire, de la urare de prieten la dorință de părinte.
Am pus stop la fiecare joc, la expresii de oameni care nu pot să se oprească din
sărbătorit, târziu în noapte, încă puțin și iar, la lumină de artificii și licăr de ochi și
râset plin, de copil aruncat spre cer și suflet plin, de îndrăgostit ajuns acasă.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus se scriu în umbre și în culori pe care nu le-am
visat, dar așa pare, printre oameni de departe, aduși aproape și un aproape care din
acea zi înseamnă familie, ca într-o fotografie de poveste.

Fotografie din ziua nuntii – Carolina + Razvan

Locatie: Restaurant Aroma

Videografie: DeepColors

 

 

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt argintii, ca pelicula veche, ca bijuteriile presărate în părul ei, ca nasturii ce se
închid, unul câte unul, sub degete tremurânde, peste un corp ce înseamnă doar
jumătate din toată ființa lor. Am ascultat ritmurile de zâmbet, tot mai pline de sens, tot
mai puternice în tăcerea lor, ca o furtună aducătoare de zbucium de viață.
E ceva magic în a prinde fericire lângă fericire într-o poză, ca o comparație între unic
și irepetabil. Când nu simți puterea îmbrățisății, dar vezi venele pulsând emoție sub
mușchi și piele, în desene delicate, ca dantela.
Nu întreb ce se ascunde sub butoni, dar mi se răspunde, în priviri aruncate viitorului
și înțelegeri ascunse, ca dorințele pe stele căzătoare. Valuri peste valuri de așteptări,
ca petale înghesuite spre frumusețe în nuanțe de diafan, într-un buchet, se sparg de
țărmuri pline de prieteni adunați să țină bucurii, atunci când nu mai încap în două
piepturi.
Și pe urme de reflexii în ferestre, umbre alungite spre lumină, panglici legate de
binecuvântări și rânduri aglomerate din cărți aurite, le prind pașii. Alături de părinți,
alături de prieteni, o cadență de miere, delicată, lentă și permanentă. Adunată în
spațiul infinit cuprins între degetele calde ale unei țineri de mână, povestea lor inspiră
și expiră, o ființă vie, unică și delicată.
M-au purtat prin labirinturi, unde tot timpul vieții lui s-a desfășurat ca un fir rebel, spre
un centru și îi văd în priviri cum el știe că ea e acel loc de întâlnire a sensului cu
viitorul. Știe și ea, și construiește noi culoare în labirint, mereu cu o promisiune de
Sunt aici și Nu te voi pierde niciodată.
Iar alături de ei, lanțuri de brațe îi ancorează pe ring și plase de bucurie îi prind când
apare oboseala și continuă, proaspeți, bătaie de toc după bătaie de toc, un ritm de
inimă modelată în pastel și oameni dragi.

Și-au spus mai mult decât Da, în dansuri de fum și ploaie și aplauze. Și puteam să îi
aud, între cântece, ca pe o liniște de furtună, cum își șoptesc că ei sunt furtuna și
conturul luminii pe un cer înnourat și tot ce contează.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau, fascinate de explicația iubirii lor, într-o
fotografie de poveste.

Fotografie de nunta si eveniment – Adriana + Daniel

Locatie: Popas Turistic Bucovina

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …

…stau între liniile unui secundar ce măsoară ziua, le dă ritm poveștii și face un
compromis între trecere și premoniție. Cu palete de roz și albastru, ei se grăbesc de
la cameră plină la inimă plină și se ascund de ploi sub un curcubeu de prezent.
Ești AZI pentru mine, dar ești și MÂINE și fiecare zi care urmează, nu o să îți uit pașii
pentru că mi-au lăsat urme pe așteptări, asta își spun, sau mi se pare, că poate doar
își spun Bine ai venit. Îi urmăresc, de dincolo de picuri pe ferestre, ca voaluri de cer
venit să petreacă, în căderea inevitabilă unul spre altul și spre viitor.
De la mâini de prieteni, strânse ca felicitare, la mâini de părinți, strânse ca
binecuvântare, ascult cum ziua se trezește la viață și își începe drumul. În stilul unui
timp trecut, adus ca nou și ce sună a măiestrie, pare o metaforă bună pentru inima
care le bate în piepturi mai tare azi. Și îi surprind printre momente, pași pe apă și
funde de ceremonie, într-un loc de compromis care nu compromite zâmbetele.

De la braț de tată la brațe de iubit, ea trece ca o copilă de la poveste la realitate. Și îi
stă alături, senină, un vas cald pentru iubirea pe care el o revarsă spre ea, cu o
inocență rescrisă în atingeri timide și săruturi pe frunte. Se închid între uși de realitate
proprie, legați de promisiuni șoptite printre bucle și îi regăsesc atunci când râd, parcă
întorși la petrecere dintr-o călătorie în care timpul le-a întins covor roșu spre viitor.
Mă retrag cu obiectivul spre ochi de copii, pentru că acolo se rescrie fericirea, în cel
pur mod și cu cele mai vii culori. Numele de pe liste prind contur și familia are
aceeași voce, în orice cadru, o limbă străveche cu vocale plânse de emoție și
consoane legate de urări, pentru ei doi. Dar ei nu se mai numără ca două ființe, ci ca
o istorie, un corp și o destinație.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, presărate în imagini, într-o fotografie
de poveste.

Fotografie de nunta – Adina + Alex

Locatie: Aroma Restaurant

 

 

 

Fotografie din ziua nuntii – Oana si Alex

Fotografie de nunta in Cluj-Napoca – Flavia si Jochen

 

Locatie: Vila Tusa

Video: AV-Weddings

 

 

Sesiune foto Love the Dress – Gabriela si Vlad

 

Locatie: ETC Studio Cluj

 

Fotografie din ziua nuntii – Gabriela & Vlad

Locatie: Aroma

Videografie: AV-Weddings

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt despre felul ei de a fi, de frumoasă adormită ce își primește culorile pe pleoape
în spectre de lumină și apoi râde, de răsună cristalul paharelor și se zbat între ele
paginile de carte veche și cuminte de pe rafturi.
Nu am vorbit despre cum are ursitoare vesele, ca zilele de toamnă blânde, ce îi
poartă voalurile de emoție, până o găsește el. Iar el o găsește tot zâmbind, gata să
zboare cu el, ca o linie desenată cu scop, pe o foaie texturată.
Am tăcut când culorile pastelate ale florilor și ale liniștii dintre ei s-au auzit în toată
casa, când el o ținea posesiv și ea accepta, fericită, că de acum se vor prezenta ca
două figurine sculptate una lângă alta mereu.
M-au privit tot timpul cu deschidere, ca cerul cu stele de pe umerii ei, ca palmele
deschise pline de trifoi proaspăt, norocos și gingaș. În contrast cu vechimea pielii de
pe cărți sfinte și a lemnului din icoane ce le ascultă în ecouri jurămintele.
I-am spus că baloanele nu sunt pline de aer, ci de dorințe și îmi râde în obiectiv
pentru că azi și ea crede în povești, când are lângă ea mici zâne în albastru de cer și
un prinț ce i-a așezat o altă inimă pe degete, doar a lui și doar pentru ea.
Nu am spus nimic despre cum râsul lui e doar pentru ea și niciodată pentru aparat,
despre cum mâna lui o atinge ca să se asigure că e acolo și ea îl strânge ca să îi
spună că Da, da sunt! Și ești.
Am tăcut, ca dansul dintr-o seară ce părea de bal, desprins din desene vechi, cu un
sărut pe mână și valuri de dantelă și voal, să se disipe prin aer, să însuflețească
frunzele din părul ei, cățelușii purtători de drăgălășenie și cerul deschis la propuneri
secrete și promisiuni.
Când artificiile s-au stins, când pașii nu s-au mai auzit și horele s-au oprit, zâmbetele
s-au dus la culcare și ei au plecat spre apus, spre propria poveste, mi-am dat seama
că nu trebuia să spun altceva.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, într-o fotografie de poveste.

 

Eng

 

The words I never said…

Are about the ways she is, like a sleeping beauty receiving her colours on her eyelids
in spectres of light and how she laughs, making the crystal sing and old books pages
ruffle on shelves.
I never spoke about how her joyous fairies, like autumn gentle days, carry her veils of
emotions, until he finds her. And he does, smiling still, ready to fly away with him, like
a line drawn with purpose on a textured page
I stayed silent when the pastel nuances of flowers and their silence resonated inside
the house, when he kept her possessively close and she accepted, with joy, that from
now on they’ll show themselves as two sculpted figurines, one beside each other
forever.
They looked at me with open souls, like the sky of freckled stars on her shoulders,
like palms keeping safe fresh clovers, lucky and frail. In contrast with the hardened
leather of old holly books, and wise icons that hears their vows echoing.
I told her balloons aren’t filled with air, but wishes and she laughs to my camera
because today she believes in fairy tales, with pixies in blue next to her and the price
that placed another heart on her fingers, his and just for her.
I said nothing about how he smiles only for her and never for the picture, about how
his hand touches her to make sure she’s real and she touches back to say yes, I am,
you are too.
I was silent, for the dance torn from a story page, with a hand kiss and waves of lace
and veil, to spread over the night, to breathe life into the leaves from her hair, and the
cuteness in the pair of puppies, and the night sky, bearer of secrets and promises.
When the fireworks fell dark, when the steps went quiet and the dance went to sleep,
along with the smiles and their ride into the sunset, towards their own story, I realised
there was nothing else left to say.
And all the words I never said are in the visual storytelling of this wedding.