One reason why to hire an SEO company is because they’ll be able to exploit the best tools, resources, and strategies to keep up with the changing landscape of SEO.
Fotografie de botez
Fotografie de botez
Fotografie de botez
Fotografie de botez
Fotografie de botez
Fotografie de botez
Fotografie de botez
Fotografie de botez
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
www.haitonic.com
Am incercat mereu sa creez in fotografiile mele o poveste, indiferent ca a fost vorba despre fotografia de maternitate, cea de botez sau fotografia de familie. Stilul care ma defineste pe mine in fotografia de eveniment imbina o abordare moderna cu o prezenta discreta pe tot parcursul evenimentului, dar care lasa loc de mici “intervenții” atunci cand e nevoie. In imaginile de mai jos regasiti clipe din ziua botezului lui Filip, botez care a inceput cu fotografierea pregatirilor de acasa,ulterior cu fotografierea ceremoniei religioase de la Biserica Greco-Catolica Floresti iar mai apoi cu petrecerea la Hotel Meridian.
Ceremonie religioasa realizata in biserica Sfantul Ilie, Cluj.
Fotografia de botez a reprezintat mereu pentru mine oportunitatea de a realiza fotografii deosebite care sa ramana peste ani poarta spre amintiri pline de stimuli si emotii!
Realizez fotografii de botez in Cluj-Napoca de circa 10 ani si tratez fiecare eveniment la care iau parte de parca ar fi primul: cu sufletul plin de bucurie si mintea plina de cadre inedite!
Cuvintele pe care nu le-am spus …
Stau la răcoare sub o pânză albă, alături de două siluete încă lipsite de substanță. El
și Ea, dar fără inima care bate în interior, un alb și un negru gata de ceremonie.
Gâdilat de soare și de vânt, viitorul lor le transmite emoția și ei râd, sub degete de
soartă, imprimate pe geamuri ca o față de copil curioasă de tot ce înseamnă viață.
Când îi surprind forma, ea are stele la ureche și un univers în gând, spre care
aleargă fără să obosească și fără frică. Sunt poeți care vorbesc de fericirea din
palme, sau dintre brațe, dar ei i se citește, cu tot cu metafore, în felul în care ridurile îi
sunt văi de râs și trecători de împlinire, un peisaj de frumusețe, pe o față de femeie
regăsită în propria poveste.
Am alergat în urma lor pe glob, prin povești de limbă și tradiții, pe tivuri de sari senin
ca expresia de mamă și centuri și catarame trainice ca ideea de familie. Tăcută ca
ochii căprui, zbuciumată ca violetul florilor din buchet, i-am urmat printre priviri de
străini care s-au transformat în familie și familie care s-a metamorfozat ca să includă
noi amintiri.
Aparatul nu simte căldură, nu pulsează ca o inimă și nu strânge ca niște brațe, dar
vede tot. Și la un moment dat, declanșează doar împins de un deget de fotograf care
simte căldura oamenilor din jur. M-am lăsat prinsă de emoția spionului ce ghicește
intensitatea apăsării mâinii ei peste inima lui, ca un mesaj prin atingeri, și mi-am
văzut reflectată imaginea în ochi curioși de copilă care se bucură parcă de un
moment magic, din povești.
S-au ascuns de mine unul în altul, între mâini împletite peste mâini, peste corpuri și
peste bucurii, dar i-am regăsit între degete răsfirate cât să cuprindă tot, tot, tot ce
sunt și devin azi, și iar devin, în ziua când vor repeta jocul de a se dedica unul altuia.
Dansează și nu se aud vorbe, se aud gânduri care dansează și ele, de la corp la
corp, de la fericire la fericire, de la urare de prieten la dorință de părinte.
Am pus stop la fiecare joc, la expresii de oameni care nu pot să se oprească din
sărbătorit, târziu în noapte, încă puțin și iar, la lumină de artificii și licăr de ochi și
râset plin, de copil aruncat spre cer și suflet plin, de îndrăgostit ajuns acasă.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus se scriu în umbre și în culori pe care nu le-am
visat, dar așa pare, printre oameni de departe, aduși aproape și un aproape care din
acea zi înseamnă familie, ca într-o fotografie de poveste.
Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt argintii, ca pelicula veche, ca bijuteriile presărate în părul ei, ca nasturii ce se
închid, unul câte unul, sub degete tremurânde, peste un corp ce înseamnă doar
jumătate din toată ființa lor. Am ascultat ritmurile de zâmbet, tot mai pline de sens, tot
mai puternice în tăcerea lor, ca o furtună aducătoare de zbucium de viață.
E ceva magic în a prinde fericire lângă fericire într-o poză, ca o comparație între unic
și irepetabil. Când nu simți puterea îmbrățisății, dar vezi venele pulsând emoție sub
mușchi și piele, în desene delicate, ca dantela.
Nu întreb ce se ascunde sub butoni, dar mi se răspunde, în priviri aruncate viitorului
și înțelegeri ascunse, ca dorințele pe stele căzătoare. Valuri peste valuri de așteptări,
ca petale înghesuite spre frumusețe în nuanțe de diafan, într-un buchet, se sparg de
țărmuri pline de prieteni adunați să țină bucurii, atunci când nu mai încap în două
piepturi.
Și pe urme de reflexii în ferestre, umbre alungite spre lumină, panglici legate de
binecuvântări și rânduri aglomerate din cărți aurite, le prind pașii. Alături de părinți,
alături de prieteni, o cadență de miere, delicată, lentă și permanentă. Adunată în
spațiul infinit cuprins între degetele calde ale unei țineri de mână, povestea lor inspiră
și expiră, o ființă vie, unică și delicată.
M-au purtat prin labirinturi, unde tot timpul vieții lui s-a desfășurat ca un fir rebel, spre
un centru și îi văd în priviri cum el știe că ea e acel loc de întâlnire a sensului cu
viitorul. Știe și ea, și construiește noi culoare în labirint, mereu cu o promisiune de
Sunt aici și Nu te voi pierde niciodată.
Iar alături de ei, lanțuri de brațe îi ancorează pe ring și plase de bucurie îi prind când
apare oboseala și continuă, proaspeți, bătaie de toc după bătaie de toc, un ritm de
inimă modelată în pastel și oameni dragi.
Și-au spus mai mult decât Da, în dansuri de fum și ploaie și aplauze. Și puteam să îi
aud, între cântece, ca pe o liniște de furtună, cum își șoptesc că ei sunt furtuna și
conturul luminii pe un cer înnourat și tot ce contează.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau, fascinate de explicația iubirii lor, într-o
fotografie de poveste.
Restaurantul Aroma din Cluj-Napoca a fost mereu una din locatiile mele preferate pentru evenimentele pe care le-am fotografiat!
Aici puteti sa urmariti cateva fotografii reprezentative de la nunta lui Adina si Alex. Mirii au avut cununia in incinta restaurantului Aroma, alaturi de familie si prietenii apropiati.
Emotiile si bucuria cu care acestia si-au unit destinele, au facut deliciul acestor frumoase momente pe care le-am imortalizat!
Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt despre felul ei de a fi, de frumoasă adormită ce își primește culorile pe pleoape
în spectre de lumină și apoi râde, de răsună cristalul paharelor și se zbat între ele
paginile de carte veche și cuminte de pe rafturi.
Nu am vorbit despre cum are ursitoare vesele, ca zilele de toamnă blânde, ce îi
poartă voalurile de emoție, până o găsește el. Iar el o găsește tot zâmbind, gata să
zboare cu el, ca o linie desenată cu scop, pe o foaie texturată.
Am tăcut când culorile pastelate ale florilor și ale liniștii dintre ei s-au auzit în toată
casa, când el o ținea posesiv și ea accepta, fericită, că de acum se vor prezenta ca
două figurine sculptate una lângă alta mereu.
M-au privit tot timpul cu deschidere, ca cerul cu stele de pe umerii ei, ca palmele
deschise pline de trifoi proaspăt, norocos și gingaș. În contrast cu vechimea pielii de
pe cărți sfinte și a lemnului din icoane ce le ascultă în ecouri jurămintele.
I-am spus că baloanele nu sunt pline de aer, ci de dorințe și îmi râde în obiectiv
pentru că azi și ea crede în povești, când are lângă ea mici zâne în albastru de cer și
un prinț ce i-a așezat o altă inimă pe degete, doar a lui și doar pentru ea.
Nu am spus nimic despre cum râsul lui e doar pentru ea și niciodată pentru aparat,
despre cum mâna lui o atinge ca să se asigure că e acolo și ea îl strânge ca să îi
spună că Da, da sunt! Și ești.
Am tăcut, ca dansul dintr-o seară ce părea de bal, desprins din desene vechi, cu un
sărut pe mână și valuri de dantelă și voal, să se disipe prin aer, să însuflețească
frunzele din părul ei, cățelușii purtători de drăgălășenie și cerul deschis la propuneri
secrete și promisiuni.
Când artificiile s-au stins, când pașii nu s-au mai auzit și horele s-au oprit, zâmbetele
s-au dus la culcare și ei au plecat spre apus, spre propria poveste, mi-am dat seama
că nu trebuia să spun altceva.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, într-o fotografie de poveste.
Eng
The words I never said…
Are about the ways she is, like a sleeping beauty receiving her colours on her eyelids
in spectres of light and how she laughs, making the crystal sing and old books pages
ruffle on shelves.
I never spoke about how her joyous fairies, like autumn gentle days, carry her veils of
emotions, until he finds her. And he does, smiling still, ready to fly away with him, like
a line drawn with purpose on a textured page
I stayed silent when the pastel nuances of flowers and their silence resonated inside
the house, when he kept her possessively close and she accepted, with joy, that from
now on they’ll show themselves as two sculpted figurines, one beside each other
forever.
They looked at me with open souls, like the sky of freckled stars on her shoulders,
like palms keeping safe fresh clovers, lucky and frail. In contrast with the hardened
leather of old holly books, and wise icons that hears their vows echoing.
I told her balloons aren’t filled with air, but wishes and she laughs to my camera
because today she believes in fairy tales, with pixies in blue next to her and the price
that placed another heart on her fingers, his and just for her.
I said nothing about how he smiles only for her and never for the picture, about how
his hand touches her to make sure she’s real and she touches back to say yes, I am,
you are too.
I was silent, for the dance torn from a story page, with a hand kiss and waves of lace
and veil, to spread over the night, to breathe life into the leaves from her hair, and the
cuteness in the pair of puppies, and the night sky, bearer of secrets and promises.
When the fireworks fell dark, when the steps went quiet and the dance went to sleep,
along with the smiles and their ride into the sunset, towards their own story, I realised
there was nothing else left to say.
And all the words I never said are in the visual storytelling of this wedding.
Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt ascunse în pistruii ei, în apăsarea delicate a tălpilor goale pe podele de lemn
încălzit de soare care binecuvânteaza pregătirile. Sunt singură în camere pline de
viață, pentru că ea se uită prin mine, la venirea lui, iar el, din altă parte, dar aceeași
lume, pentru că altfel nu s-ar putea, îi întoarce așteptarea.
Amândoi retrăiesc, între degete grăbite să îi binecuvânteze și pregătească, între
scări pline de ecouri de pași și taste de mașină de scris mută, copilării care i-au adus
aici, ca un drum plin de ghidare divină.
Eu tac, pentru că ea îmi zice că mama ei îi aduna în jurul mesei și le împărțea la toți,
familie mare, iubire mare, o mână de cartofi, fierți, goi. Si ei se rugau și îi mulțumeau
lui Dumnezeu că au ce mânca.''Și nu o dată s-a întamplat, Liana, să se audă bătăi în
usă în timp ce ne rugam flămânzi și amărâți la masă. Și deschidea mama ușa și se
prăvăleau în casă saci cu legume, pungi cu pâine proaspătă și fierbinte, carne și tot
ce mațele noastre goale puteau pofti”.
Iar azi familia e așteptată la ospăț și fericire și guri flămânde doar de cuvinte
frumoase și stomace ce dor doar de râs, mâini ce se întind doar pentru a cere alte
brațe, dar același sentiment de recunoștință și fericire simplă, ca mirosul pământesc
de lemn.
Îi râde lacrimi, de parcă e prima dată când îl vede, iar fericirea li se oglindește în lac,
în cer și în ochi ce lăcrimează, că nu încape într-o ființă atâta spirit și frumos. Se
ating timid, să nu se spargă cuvintele ce și le-au spus până acum, iar noi cuvinte,
jurăminte și povețe, le stau grămadă la picioare, pe ridurile mâinilor strânse, pe florile
sălbatice din buchet.
Tac când se aude o chitară, și ca să nu deranjez valurile, vălurile și rotocolalele
părului ei, îi privesc prin obiectiv, mută la conversația neauzită dintre ochi, minte și
buze nemișcate, fericite, sărutând promisiuni pe mâinile ei.
Nu am spus nimic despre cum sunt ca doi copii când se strâmbă, când se privesc și
când încap între brațele celor iubiți, despre cum își poartă cununile și se poartă unul
pe altul, despre tot ce și-au spus și au râs.
Cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, alături de lacrimi ce nu voi recunoaște că
le-am lăsat, într-o fotografie de poveste.
Eng
The words I never said…
Are hidden in her freckles, in the delicate push of soles on wooden floors, warm and
blessed by the sun, like this preparation. I’m alone in rooms full of life, because she
look through me, to his coming, from elsewhere, and from there, from the same
world, how can there be another way, he returns her yearning.
They both relieve, through hurried fingers that get them ready and bless them, on
stairways full of echoes of steps and typewriting machine sounds of creation, the
childhood that brought them here, like a road filled with divine guidance.
I say nothing, because she recalls her mother gathering them around the table and
sharing, among many and loving, a handful of boiled potatoes, to go around and fill
their bellies. And how they prayed, thanking the Lord, for the food on their table and
Not only once, she says, they heard someone knocking as they prayed there, hungry
and humble, and abundance came through the door to fill them all.
And today the family reunites again to feast on love and happiness and mouths are
hungry just for pray words and bellies hurt only from laughter, hands reach to ask
only for hugs, but the same feeling of gratitude and simple, pure happiness abounds,
like the earthly smell of old wood in a house.
She smiles him tears, as if it’s only the first time she discovers him, and their joy is
reflected on the lake and in teary eyes, for it’s too great the presence of a spirit to be
contained in two small bodies. They touch each other tentatively, for the words said
until now to stay intact and new words, vows and lessons, gather at their feet, on the
wrinkles of their intertwined hands and on wild flowers in her hands.
I fall silent when a guitar starts and to not disturb the waves, the veils and curls of her
hair, I watch them through the lens, wordless to the conversation they have in eyes,
mind and still lips, red and happy, kissing lightly promises on her small hands.
I said nothing about how they are like two frowning children when they play faces at
each other, when they fit into the loving arms of family and when they wear their
crowns and wear each other, nothing about what they said and laughed out loud.
All the words I never said, along with tears I’ll never take back, are in the visual
storytelling of this fairy-tale wedding.
Nastoorica croșetează hăinuțe vesele pentru copii, bebeluși mai mici, mai mari, toate cu neostoită dragoste pentru prichindeii din toată lumea. Iar mie cel mai mult, imi place sa fotografiez tot ce iese din aceste doua maini dibace!
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRejectRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.