Foto nunta Motel Gilau – Cristina & Damian

Locatie eveniment: Motel Gilau

Muzica: DJ Mini

Fotografie: Haitonic Liana

Fotografie nunta Medias

Videografie: AV-Weddings

Fotografie de nunta si eveniment Cluj – Roxana si Razvan

Videografie: AV-Weddings

Locatie eveniment: Restaurant daVinci

Fotograf de nunta Cluj – Cristina si Vlad

locatie restaurant: Grand Hotel Italia

Trash the dress la Jurassic Coast

Foto nunta in Baia Mare – Alexandra & Razvan

Locatie nunta Castel Transilvania

Fotografie din ziua nuntii lui Vadim cu Oana

Locatie restaurant: Grand Hotel Italia

Fotografie de nunta Blaj

 

Fotograf de nunta in Cluj – Mihaela si Daniel

Locatie: Marion Cluj

Coafor: Vestige

 

Fotograf nunta – Emma + Tudor

Machiaj: Sublime Lashes Boutique

Locatie sesiune foto din ziua nuntii: Restaurant Livada

Locatie party: International Ballroom

 

Fotograf nunta Targu Mures – Mariana si Cosmin

Locatie:  Hotel Grand Tg. Mures

Adesea se intampla sa fotografiez evenimente inafara Clujului. De data aceasta este vorba despre o nunta in Targul Mures alaturi de un cuplu fenomenal!

Atat locatia evenimentului cat si mirii m-au bucurat nespus intrucat nunta a avut loc de ziua mea de nastere. Am fost foarte fericita ca am reusit sa le fotografiez nunta intr-o zi cu semnatate emotionala, atat pentru ei cat si pentru mine!

Fotografie de nunta si eveniment – Adriana + Daniel

Locatie: Popas Turistic Bucovina

 

 

 

Cuvintele pe care nu le-am spus …

…stau între liniile unui secundar ce măsoară ziua, le dă ritm poveștii și face un
compromis între trecere și premoniție. Cu palete de roz și albastru, ei se grăbesc de
la cameră plină la inimă plină și se ascund de ploi sub un curcubeu de prezent.
Ești AZI pentru mine, dar ești și MÂINE și fiecare zi care urmează, nu o să îți uit pașii
pentru că mi-au lăsat urme pe așteptări, asta își spun, sau mi se pare, că poate doar
își spun Bine ai venit. Îi urmăresc, de dincolo de picuri pe ferestre, ca voaluri de cer
venit să petreacă, în căderea inevitabilă unul spre altul și spre viitor.
De la mâini de prieteni, strânse ca felicitare, la mâini de părinți, strânse ca
binecuvântare, ascult cum ziua se trezește la viață și își începe drumul. În stilul unui
timp trecut, adus ca nou și ce sună a măiestrie, pare o metaforă bună pentru inima
care le bate în piepturi mai tare azi. Și îi surprind printre momente, pași pe apă și
funde de ceremonie, într-un loc de compromis care nu compromite zâmbetele.

De la braț de tată la brațe de iubit, ea trece ca o copilă de la poveste la realitate. Și îi
stă alături, senină, un vas cald pentru iubirea pe care el o revarsă spre ea, cu o
inocență rescrisă în atingeri timide și săruturi pe frunte. Se închid între uși de realitate
proprie, legați de promisiuni șoptite printre bucle și îi regăsesc atunci când râd, parcă
întorși la petrecere dintr-o călătorie în care timpul le-a întins covor roșu spre viitor.
Mă retrag cu obiectivul spre ochi de copii, pentru că acolo se rescrie fericirea, în cel
pur mod și cu cele mai vii culori. Numele de pe liste prind contur și familia are
aceeași voce, în orice cadru, o limbă străveche cu vocale plânse de emoție și
consoane legate de urări, pentru ei doi. Dar ei nu se mai numără ca două ființe, ci ca
o istorie, un corp și o destinație.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, presărate în imagini, într-o fotografie
de poveste.

Cuvintele pe care nu le-am spus …
Sunt despre cum pe umerașe, pe lângă alb, atârnă șiraguri întregi de dorințe care azi
s-au împlinit. În detalii de alb, roz, perle, auriu pe ceară și delicatețe, în reflexii de
ființe întregite de așteptare, eu nu spun nimic, pentru că le-aș deranja fuga după
colțuri în castel.
Nu am spus nimic când umbrele testau pantofii albi, nimic când florile păreau că
înfloresc înviorate de zâmbete largi și lumină de cer încă senin. Apoi ploua, dar
numai ca să prindă rădăcini fericirea asta într-o zi de poveste.
Poveste spusă în pași fugind spre pregătire, și degete de mamă făcând minunile
dintotdeauna. Iar ea, în alb și miraje de voal, își cheamă visele, încearcă și umbre și
lumină, ca să audă cum nerăbdarea de a-l vedea sună la fel în orice loc.
Am respectat tăcerea, ce a stat strânsă în mâna tatălui ei, între emoție și putere,
când a așteptat-o, ca un refugiu de mândrie, din nou sub aripa sa protectoare. A
protejat-o de ploaie, dar o duce mai departe spre cineva care o va proteja de tot și
toate, iar zâmbetul ei îi spune că va fi bine, e fericită și drumul ăsta nu e de la o
familie la altă familie, ci spre una mai mare.
Iar pe drum plouă, apoi e soare, ca o viață de om, rezumată într-o prognoză nebună,
frumoasă și imprevizibilă. Iar când îl găsește, după uși sacre și lumini filtrate de
ferestre cât pentru giganți, îi zâmbește, deschis, cald, ca o promisiune făcută la
adăpostul nopții. Îi spune, fără ca eu să aud, că mâna lui a salvat-o, dar fără unelte
ascuțite, doar cu degete gentile și putere ce îi radiază din vene până la inima ei.
Au tăcut picăturile de ploaie, înlocuite cu petale, și cărămizile înghesuite într-un tipar
de cetate veșnică, și urmele de lacrimi și cele de pași, și inima pe care o poartă ea
pe mână și de acum bate și pe mâna lui, într-un cerc așezat cu grijă și dedicare.
Sunt cuvinte rămase pe plicuri, pe măști drăguțe, pe fețe cunoscute și fulgi de tort,
respuse apoi, doar de ei, unul altuia. Sub voal și sub cupole de castel și sub nori și
sub cer și trimise în univers, spre un viitor care îi așteaptă exact așa, mână în mână,
maturi, mândri și neobosiți chiar și când răsăritul le cere încă să mai danseze, tot să
danseze.
Cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, colorate, într-o fotografie de poveste.

 

Eng

 

The words I never said…

Are about how on hangers, over white, you find rows of wishes fulfilled today. In
details of purity, pink, pearls, gold in wax and delicacy, in reflections of beings
waiting, I say nothing, for I would disturb their hide and seek in castle corners.
I wa silent when the shadows tried on white shoes, silent when flowers bloomed
washed by smiles and light pouring inside from still clear skies. Then it rained, but
only for the happiness to grow roots inside this fairy-tale day.
Tale told by steps chasing completion, and a mother’s fingers working magic as
always. And her, in white halo and veil mirages, calls out to her dreams, tries on
shadows and light both, to hear how the impatience to see him sounds the same no
matter where.
I respected the silence gathered inside the father’s hand, next to emotion and
strength, when he waited for her, like a refuge of pride, again under his protective
wing. He kept her safe from the rain, but takes her to someone who will protect her
from everything and everyone, and her smile tells the father she’ll be fine, she’s
happy and this road leads not to another family, but to a larger one.
It rains on the way, and then the sun comes out, like a human life, a crazy, beautiful,
unpredictable prognosis. And when she finds him, behind sacred doors and filtered
light from windows built for the giants, she laughs, warm and open, like a promise
made by the cover of night. She tells him, without me hearing, that his hand saved
her, without sharp tools, only with gentle touches and strength radiating from his
veins to her heart.
The raindrops fell silent, replaced by petals, and the pattern of bricks gathered closer,
and the tear trails and the steps trails too, and the heart she carries around her wrist
beats now on his hand too, in a band placed there with care and dedication.
There are words resting on envelopes and cute masks, on familiar faces and cake
frosting, and retold by them, only to each other. Under veils and castle towers and
under the fussy clouds and the whole sky, and they send them to the universe, proud
and restless, even as the sunrise demands another dance, always another dance.
All the words I never said are sitting there, coloured, in the visual storytelling of this
fairy-tale wedding.

 

 

Fotografie din ziua cununie civile – Diana si Cosmin