Fotografie de nunta si eveniment – Adriana + Daniel

Locatie: Popas Turistic Bucovina

Cuvintele pe care nu le-am spus …

…stau între liniile unui secundar ce măsoară ziua, le dă ritm poveștii și face un
compromis între trecere și premoniție. Cu palete de roz și albastru, ei se grăbesc de
la cameră plină la inimă plină și se ascund de ploi sub un curcubeu de prezent.
Ești AZI pentru mine, dar ești și MÂINE și fiecare zi care urmează, nu o să îți uit pașii
pentru că mi-au lăsat urme pe așteptări, asta își spun, sau mi se pare, că poate doar
își spun Bine ai venit. Îi urmăresc, de dincolo de picuri pe ferestre, ca voaluri de cer
venit să petreacă, în căderea inevitabilă unul spre altul și spre viitor.
De la mâini de prieteni, strânse ca felicitare, la mâini de părinți, strânse ca
binecuvântare, ascult cum ziua se trezește la viață și își începe drumul. În stilul unui
timp trecut, adus ca nou și ce sună a măiestrie, pare o metaforă bună pentru inima
care le bate în piepturi mai tare azi. Și îi surprind printre momente, pași pe apă și
funde de ceremonie, într-un loc de compromis care nu compromite zâmbetele.

De la braț de tată la brațe de iubit, ea trece ca o copilă de la poveste la realitate. Și îi
stă alături, senină, un vas cald pentru iubirea pe care el o revarsă spre ea, cu o
inocență rescrisă în atingeri timide și săruturi pe frunte. Se închid între uși de realitate
proprie, legați de promisiuni șoptite printre bucle și îi regăsesc atunci când râd, parcă
întorși la petrecere dintr-o călătorie în care timpul le-a întins covor roșu spre viitor.
Mă retrag cu obiectivul spre ochi de copii, pentru că acolo se rescrie fericirea, în cel
pur mod și cu cele mai vii culori. Numele de pe liste prind contur și familia are
aceeași voce, în orice cadru, o limbă străveche cu vocale plânse de emoție și
consoane legate de urări, pentru ei doi. Dar ei nu se mai numără ca două ființe, ci ca
o istorie, un corp și o destinație.
Iar cuvintele pe care nu le-am spus stau toate, presărate în imagini, într-o fotografie
de poveste.